Acum cativa ani buni am participat la o "facere" de paine foarte frumoasa, cu multe povesti si multe rasete. Doamna care conducea operatiunea fiind o maiastra in ambele privinte: atat ale povestilor cat si ale bucatarelilor. Este absolut extraordinar cat de bine se pot impleti parfumul povestilor cu mirosul de paine proaspat coapta!
O reteta de paine "boiereasca" care are un gust....mmm...foarte greu de povestit- unduieste intre o zi de vara in care te lingi pe degete de la un fagure plin de miere si o seara de toamna cu miros de magiun facut la foc in curte. Aromata ca o amintire din copilarie din care gusturile, ah gusturile!, nu se mai regasesc in ziua de azi.
Ce va trebuie pentru aceasta teleportare in lumea copilariei? Am sa va transcriu reteta pe care am primit-o cadou la plecare, cu toate sublinierile si adnotarile Nanei. In paranteze va mai povestesc eu diverse detalii :)
Ingrediente:
1 kg de faina proaspat cernuta
1 ou - intreg, dar fara coaja
600 - 625 ml de lapte
25-30 g drojdie proaspata
1 lingurita de sare
1 lingura rasa de zahar - pentru coca
2 lingurite de zahar- pentru plamadeala
cam 50 ml de ulei
Desfasurarea povestii
Laptele sa fie la temperatura camerei sau chiar caldut. Oul la fel. Se desface drojdia cu putin lapte caldut si 2 lingurite de zahar, se adauga putin cate putin faina pana se obtine o coca moale -plamadeala. Se lasa la crescut pret de o poveste scurta despre nazbatiile nepoatei. (Nepoata care acum e si ea un om in toata firea si care rade cu gura pana la urechi amintindu-si pataniile povestite)
Se pune faina intr-un castron MARE, se face o gropita in mijloc in care se pune oul -fara coaja, cum ti-am mai spus- si apoi maiaua, zaharul, sarea si cate putin lapte. Incet incet se framanta si se incorporeaza tot laptele. Coca trebuie sa fie elastica si neteda, fara cocoloase prin ea. O framanti cam cat ti-ar lua sa povestesti o vacanta de vara din copilarie - vezi sa fie una frumoasa!
Cand socotesti ca ai obosit bei matale un pahar cu vin si apoi te intorci frumos la framantat caci acum trebuie sa pui uleiul. Mai transpiri pret de 10 minute framantand la coca.
Te indrepti de spate, cu greu, acoperi castronul cu un stargar curat, mai torni un pahar de vin si stai sa te odihnesti. (Noi am ascultat povesti despre tineretea Nanei cu domni eleganti, cu baluri la care purtai manusi si tot felul de istorii despre palarii. Am visat cu ochii deschisi la barbati care sa te salute pe strada scotandu-si palaria si la alte minuni de mult apuse). Cam peste 20 de minute te mai uiti la coca vezi cum este si aprinzi cuptorul - il lasi la mic.
Dupa ce coca da semne ca ar cam iesi din castron - sa creasca de doua ori cat era, cel putin! o iei frumos pe masa curata si unsa cu un pic de ulei. O imparti in functie de tavile pe care le ai. Dupa ce-ai pus-o in tava o mai lasi un pic la crescut.
Cand bagi painea in cuptor faci la inceput focul un pic mai mare - sa creasca bine si apoi il lasi mai moale, sa se coaca in interior. In cuptorul meu sta jumatate de ora, in al tau nu stiu. (Am aflat dupa doua ture de paine, una cam cruda si una cam arsa ;) ca fiecare cuptor are hachitele lui).
Asta a fost reteta Nanei - stimabila doamna cu o varsta frumoasa, cu amintiri savuroase si cu un umor plin de verva.
Azi am facut aceasta paine care se coace molcom in cuptor in timp ce scriu si care parfumeaza toata casa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu