Iubire neconditionata, acceptare, armonie, lumina!
Retete mai mult sau mai putin obisnuite. Unele nu foarte complicate, altele mai sofisticate si cu timpi mai lungi de realizare, DAR, toate, absolut toate, foarte delicioase. Retete inventate de mine, de prietenii mei, reinventate, upgradate si updatate. Retete pentru toate gusturile, pentru vegetarieni, vegani, sau mancatori de carne - chiar si cruda ;)
joi, 21 aprilie 2011
luni, 28 martie 2011
Despre mancare - principii generale
- Mancarea trebuie sa fie cat mai aproape de temperatura corpului, mai ales mancarea gatita
- Mancarea trebuie sa fie gustoasa si usor digerabila
- Mancarea trebuie mancata in cantitati corespunzatoare - nici prea putina dar mai ales nu prea multa
- Mancarea se mananca pe stomacul gol. Stiu ca suna straniu dar majoritatea oamenilor mananca inaintea aparitie senzatie de foame.
- Alimentele ce compun o masa trebuie sa fie complementare, sa lucreze impreuna. Cercetati relatia dintre alimente ca sa nu mancati la aceiasi masa alimente cu actiuni antagonice.
- Mancatul este o actiune care se face pe indelete - nu mancati niciodata pe fuga.
- Mancatul nu trebuie sa fie o "afacere" in sine - un exces de placeri ale limbii si stomacului.
- In timp ce mananci nu mai face si alte activitati: nu cititi, nu va uitati la TV
- Mananca DOAR acele mancaruri care se potrivesc constitutiei tale, starii mentale si emotionale in care te afli.
Inainte de a manca, chiar si inainte de a te apuca de gatit intreaba-te:
Dieta mea intruneste toate cererile fizicului meu? Este aceasta mancare suficienta pentru a acoperi si situatii extreme ce pot apare in cursul zilei?
Primesc suficiente calorii, proteine, nutrienti pentru activitatile pe care le fac?
Este dieta mea satisfacatoare pentru mine? Este gustoasa? Textura, gusturile, mirosurile imi sunt placute?
Cum primesc aceasta mancare? Care este valoarea ei simbolica pentru mine?
In ce mod felul in care ma hranesc acum contribuie la starea mea de bine si la binele celorlalti?
Pofta buna! :)
joi, 17 martie 2011
Ciocolata de casa

Scurt si la obiect: ceva dulce in 10 minute? Ciocolata! Cu nuci, stafide ori simpla.
Se mananca de indata ce se raceste, uneori chiar si inainte :)
1 kg zahar
500 g lapte praf
50g de cacao - sau mai mult dupa gust
100 g unt
250 ml apa
arome- vanilie, rom sau coaja de portocale
alune, stafide, migdale, nuca sau simpla cum iti doreste inima
Zaharul si apa se pun la fiert. Se amesteca pana se dizolva zaharul si incepe sa fiarba. Se lasa la fier aproximativ 3 minute - se poate verifica intr-un pahar de apa sa ramana "boaba" siropul de zahar. Se adauga cacao si se mai fierbe 1 minut. Se stinge focul, se adauga miroasele, daca este cazul, apoi laptele praf. Se amesteca bine pana la disparitia cocoloaselor. Se pune untul si apoi restul adausurilor- nuci, alune stafide....
Se pune intr-o tava/vas uns cu un pic de unt. Se lasa la racit si apoi se taie bucati. Daca nu mai aveti rabdare se poate scobi foarte bine cu lingurita direct din tava :)
miercuri, 9 martie 2011
luni, 7 martie 2011
Hepopeea iaurtului - episodul II
Pentru ca prima incercare de iaurt de casa nu m-a satisfacut in ceea ce priveste consistenta am facut o noua incercare. De data aceasta 100% manufactura :)
Am luat un kil de lapte de tara, nefiert. L-am impartit in doua parti egale si am fiert-o pe una. Am lasat-o un pic la racit- cat sa poti baga un deget fara probleme si apoi, in celebrele de acum vase de pamant, am amestecat laptele fiert cu jumatatea cea cruda. Le-am lasat la temperatura camerei 24 de ore. Consistenta este exact cea dorita - relativ teapana, se poate "taia" o bucata frumoasa cu lingurita si nu se scurge ca o ciulama subtire. Are deasupra un strat consitent de smantana, dar.... acum nu-mi place gustul ! Il mai las la maturat inca o zi, in frigider de data aceasta sa vad ce iese. Daca nu, n-am incotro, mai fac o placinta...cu iaurt desigur :)
joi, 3 martie 2011
Placinta cu iaurt
Toata copilaria mea am mancat la una din matusile mele cea mai grozava placinta cu iaurt. Foile erau nespus de crocante iar "miezul" ....absolut divin! Vanilat, cremos si dulce.
Acum ca m-am facut mare si umblu singura la cuptor :) m-am invrednicit sa caut reteta - pe care am cerut-o pe la 14-15 ani!- si sa mesteresc placinta minune. Adausul personal au fost stafidele care-mi plac aproape in orice!
Prin urmare, se cumpara urmatoarele:
un pachet foi de placinta
unt -jumate de pachet
iaurt- cam 1kg
oua - 10 bucati
vanilie, rom, stafide, zahar
Cand aveti toate ingredientele puse pe masa porniti si cuptorul.
Iaurtul trebuie sa fie cat mai gros si gras. Eventual se poate pune intr-un tifon la scurs zerul. Se amesteca cu 2-3-4 linguri de zahar dupa gust, un praf de sare si miroasne. Se amesteca bine pana se topeste zaharul. Ouale se bat bine ca pentru omleta si apoi se amesteca in iaurt. Stafidele pot sta la inmuiat in putin rom sau se pot folosi direct din punga. Ele se vor pune ceva mai tarziu ca sa nu va pomeniti cu toate grupate in acelasi loc.
Untul se topeste si apoi se ia o tava mare si mai ales adanca si se incepe asamblarea minunii.
Jumate din foi se pun ca baza dupa modelul urmator: foaie - unt topit intins-foaie
(Eu pun foile astfel incat sa le pot impaturi la final peste umplutura caci imi plac teribil asa cum sunt rumenite si crocante).
Se pune apoi iaurtul+oua - mai amestecati o tura inainte de a-l pune in tava. Imprastiati uniform stafidele. Incepeti apoi acoperirea pastrand aceiasi strategie: foaie- unt- foaie. Ultima foaie se unge deasupra cu unt. Intre foi mai puteti rataci ceva stafide. La final intepati tot "acoperisul" cu o scobitoare sau cu furculita ca sa aiba pe unde rasufla. Daca n-o faceti placinta se va umfla teribil in cuptor dar va colapsa la final :)
Se pune in cuptor la 180-200 grade Celsius si se tine cam 20-30 de minute. Verificati umplutura cu o scobitoare. Foile trebuie sa fie rumene si crocante.
Acestea fiind spuse ma duc sa-mi mai iau o bucata!
miercuri, 2 martie 2011
Iaurt de casa - primul experiment
Am fost in vara trecuta in plimbare prin Grecia si ne-am indragostit toti trei de iaurtul cu miere pe post de mic dejun. Nu stiu altii cu ce vin din concedii dar eu m-am intors cu trei vase foarte simpatice pentru iaurt :). Si pentru ca m-am impiedicat de ele prin camara m-am starnit la un iaurt de casa. Am luat 2 litri de lapte de vaca, de la o tanti din piata si un borcan mic de iaurt de la napolact. Laptele NU trebuie fiert. Se pune doar un pic la incalzit - pana pe la 80 grade Celsius. Se ia de pe foc si se amesteca usor de tot maiaua (iaurtul cumparat). Se pune in vasele pregatite si se acopera cu o farfurie. Se tin la cald - temperatura camerei. Eu le-am pus in cuptor ca sa nu ma impiedic de ele prin bucatarie. Le-am lasat 24 de ore. A rezultat un iaurt gustos dar cu o consistenta cam ciudata. Data viitoare voi incerca cu sana sau kefir.
Dupa cele 24 de ore de stat la "cald" am pus vasele in frigider, bine acoperite - iaurtul imprumuta foarte repede mirosul celorlalte alimente de prin frigider.
Eu am uitat de iaurtul meu aproape o saptamana (la rece) dar s-a pastrat excelent. Are un gust perfect, este consistent si cremos. Am pastrat vasul cel mic pentru mancat cu miere iar din restul tocmai ce am copt o placinta cu iaurt si stafide, o nebunie!
vineri, 18 februarie 2011
Scones, english scones.
Saptamana trecuta am petrecut o foarte frumoasa dupa-amiaza in compania unei englezoaice. Simpatica, plina de povesti spumoase si o desavarsita gospodina! Cupcakes cu ciocolata, tarte cu somon, o negresa cu nuci pecan de langa care nu-ti venea sa mai pleci, un tort urias invelit in ciocolata, paine cu seminte, paine cu bere, placinte cu carne, dulceata de gutui si ascunsa bine in frigider o tava uriasa cu tiramisu. Pe langa toate aceste bunataturi etalate spre delectarea si imbierea cumparatorilor, discret pe un colt de masa era asezat un castron plin de niste biscuito-gogosi. Nu sunt biscuiti caci sunt mult mai pufosi dar nici gogosi caci nu sunt prajiti ci copti in cuptor. In timp ce ungeam,plini de elan, cu unt minunatiile respective am cerut detalii. Se numesc scones si reprezinta esenta ceaiului englezesc de la ora 5. Pot fi neutre ca gust - pui pe ele unt si adaugi dulceata- pot fi dulci - daca se adauga fructe uscate- sau pot fi sarate - cu ceva branza.
Sunt extrem de usor si de repede de facut dar au o mare problema cand sunt caldute: nu-ti vine sa te opresti din degustare! Sunt usoare, pufoase intr-un fel foarte aerat si pe margini usor crocante. Un deliciu!
Azi am inceput operatiunea scones si vorba filmului, cred ca va fi inceputul unei frumoase prietenii :)
Ingrediente
250 g faina - se poate si cu amestec de faina alba si faina neagra , dar predominant sa fie cea alba
140 ml. lapte batut sau iaurt amestecat cu putin lapte
50 g unt
un pliculet cu praf de copt
putina sare si putin zahar Mod de lucru
incingeti cuptorul la 200 de grade Celsius.
faina se cerne intr-un castron suficient de mare. Se adauga sarea, zaharul si praful de copt. Se amesteca bine pentru omogenizare. Se adauga untul taiat felii subtiri. Cu mana se incorporeaza untul in faina - se framanta intre degete pana se obtin un fel de firimituri. Nu trebuie sa existe cocoloase de unt sau de faina - este un amestec foarte afanat. Se face apoi o gropita in mijloc si se adauga putin cate putin laptele batut. Se amesteca bine pana se obtine o coca elastica fara cocoloase. Se pune pe suprafata de lucru un pic de faina si se intinde coca intr-o foaie groasa de aproximativ 1-1.5 cm. Se taie forme relativ mici - cu un pahar mic sau cu forme speciale pentru biscuiti. Se pot unge deasupra cu ou sau ou cu lapte.
Se pune o hartie de copt intr-o tava normala de aragaz si se pun "prajiturelele" pe ea. Se pune in cuptorul incalzit si se tin 15-20 min. la 200 grade Celsius.
Nu trebuie sa fie foarte rumene. Se scot din cuptor si se lasa cateva minute la racit. Se pot unge deasupra cu putin unt, cat sa le dea un luciu daca nu le-ati uns cu ou.
Din reteta asta ies aproximativ 15-20 de scones in functie de dimensiunile sablonului de taiat.
Sunt excelente cu unt, smantana, gem si bineinteles cu o ceasca de ceai. Englezesc desigur ;)
Pentru idei aruncati o privire : http://www.facebook.com/pages/The-London-Street-Bakery/155857454431656
luni, 14 februarie 2011
Paine boiereasca - Reteta de la Nana
Acum cativa ani buni am participat la o "facere" de paine foarte frumoasa, cu multe povesti si multe rasete. Doamna care conducea operatiunea fiind o maiastra in ambele privinte: atat ale povestilor cat si ale bucatarelilor. Este absolut extraordinar cat de bine se pot impleti parfumul povestilor cu mirosul de paine proaspat coapta!
O reteta de paine "boiereasca" care are un gust....mmm...foarte greu de povestit- unduieste intre o zi de vara in care te lingi pe degete de la un fagure plin de miere si o seara de toamna cu miros de magiun facut la foc in curte. Aromata ca o amintire din copilarie din care gusturile, ah gusturile!, nu se mai regasesc in ziua de azi.
Ce va trebuie pentru aceasta teleportare in lumea copilariei? Am sa va transcriu reteta pe care am primit-o cadou la plecare, cu toate sublinierile si adnotarile Nanei. In paranteze va mai povestesc eu diverse detalii :)
Ingrediente:
1 kg de faina proaspat cernuta
1 ou - intreg, dar fara coaja
600 - 625 ml de lapte
25-30 g drojdie proaspata
1 lingurita de sare
1 lingura rasa de zahar - pentru coca
2 lingurite de zahar- pentru plamadeala
cam 50 ml de ulei
Desfasurarea povestii
Laptele sa fie la temperatura camerei sau chiar caldut. Oul la fel. Se desface drojdia cu putin lapte caldut si 2 lingurite de zahar, se adauga putin cate putin faina pana se obtine o coca moale -plamadeala. Se lasa la crescut pret de o poveste scurta despre nazbatiile nepoatei. (Nepoata care acum e si ea un om in toata firea si care rade cu gura pana la urechi amintindu-si pataniile povestite)
Se pune faina intr-un castron MARE, se face o gropita in mijloc in care se pune oul -fara coaja, cum ti-am mai spus- si apoi maiaua, zaharul, sarea si cate putin lapte. Incet incet se framanta si se incorporeaza tot laptele. Coca trebuie sa fie elastica si neteda, fara cocoloase prin ea. O framanti cam cat ti-ar lua sa povestesti o vacanta de vara din copilarie - vezi sa fie una frumoasa!
Cand socotesti ca ai obosit bei matale un pahar cu vin si apoi te intorci frumos la framantat caci acum trebuie sa pui uleiul. Mai transpiri pret de 10 minute framantand la coca.
Te indrepti de spate, cu greu, acoperi castronul cu un stargar curat, mai torni un pahar de vin si stai sa te odihnesti. (Noi am ascultat povesti despre tineretea Nanei cu domni eleganti, cu baluri la care purtai manusi si tot felul de istorii despre palarii. Am visat cu ochii deschisi la barbati care sa te salute pe strada scotandu-si palaria si la alte minuni de mult apuse). Cam peste 20 de minute te mai uiti la coca vezi cum este si aprinzi cuptorul - il lasi la mic.
Dupa ce coca da semne ca ar cam iesi din castron - sa creasca de doua ori cat era, cel putin! o iei frumos pe masa curata si unsa cu un pic de ulei. O imparti in functie de tavile pe care le ai. Dupa ce-ai pus-o in tava o mai lasi un pic la crescut.
Cand bagi painea in cuptor faci la inceput focul un pic mai mare - sa creasca bine si apoi il lasi mai moale, sa se coaca in interior. In cuptorul meu sta jumatate de ora, in al tau nu stiu. (Am aflat dupa doua ture de paine, una cam cruda si una cam arsa ;) ca fiecare cuptor are hachitele lui).
Asta a fost reteta Nanei - stimabila doamna cu o varsta frumoasa, cu amintiri savuroase si cu un umor plin de verva.
Azi am facut aceasta paine care se coace molcom in cuptor in timp ce scriu si care parfumeaza toata casa!
miercuri, 9 februarie 2011
miercuri, 2 februarie 2011
Bine v-am gasit!
De a aparut acest blog:
In ultima vreme imi petrec foarte mult timp in bucatarie. Din fericire pentru mine, nu din obligatia hranirii familiei, ci din placere :) . Am redescoperit cartea de bucate a strabunicii mele materne, m-a cuprins febra painilor cu diverse umpluturi, am descoperit functia de framantare a masinii de paine - pentru eficienta si viteza- si m-am pus pe treaba.
Pentru ca in grupul meu de prieteni exista cateva persoane foarte pricepute in ale bucatarelior dar care nu au si timpul postarilor pe un blog m-am gandit sa le ofer acest serviciu - ma voi furisa in bucatariile lor, le voi face poze si ,cu acordul lor bineinteles, va voi impartasi reteta si povestea adiacenta. Caci povestile ce insotesc o reteta sunt uneori foarte frumoase :)
O zi minunata, plina de bunatati!
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
